Despre carte: 1897 / Vladimir Ivanovici Barșov însuși nu știa cu adevărat de ce a fost atras de Semenov în prima zi a sosirii în A. Încă nu avusese timp să se odihnească în mod corespunzător de pe drum, era puțin iritat, se gândea că va sta mult timp în pat, dar din anumite motive a sărit dimineața devreme. Barsov nu avea pe nimeni în oraș în afară de tatăl său, care plecase dimineața la muncă. A plouat până pe la ora douăsprezece, apoi s-a limpezit și a devenit fierbinte. Vladimir Ivanovici și-a îmbrăcat un costum ușor de pieptene, o pălărie de paie cu o panglică neagră largă, a luat un baston și s-a dus la Semenov. De ce se ducea la ei, nu știa. Voia doar să se arate cunoscuților, pe care îi vizitase timp de zece ani ca unul de-al lui, cu care se obișnuise, de parcă ar fi fost o familie. În plus, a trăit odată câteva momente dulci în această casă. Nu a mai rămas nicio urmă din aceste minute. Vara trecută aproape că nu i-a vizitat pe Semenov, cu excepția a două sau trei zile din ultima sa pasiune cu Ksenia Mikhailovna. Hobby-ul a dispărut repede, așa cum a apărut și, se pare, pentru totdeauna. „Probabil va fi foarte plictisitor”, a gândit Barsov, „dar iată-mă, diavolul!"